In primul rand , as dori sa spun ca proverbul acela de demult "nu cunosti un om intr-o viata" mi se parea un lucru anormal... Si ma gandeam , nu are cum sa fie real, este o prostie... insa pana cand am avut si eu neplacerea de a trai pe pielea mea ... am crezut... am oferit toata increderea mea... am iubit nebuneste si patimas... si am crezut ca toata viata va fi asa... pana intr-o zi! Si am realizat ca cel de langa mine nu este cine parea sau cel putin cel care in ochii mei era cea mai dulce si importanta fiinta din viata mea... I-am oferit tot ce se putea, i-am dat sufletul meu si tot ce era mai bun din mine... Am trait alaturi de aceasta persoana fara sa analizez situatia, fara sa ma gandesc o clipa ca as putea sa ma insel asupra lui... Insa, intr-o clipa , nu stiu cum, si nu stiu de la ce, ceea ce aveam pe ochi... Am vazut! deodata am realizat cat de orbita am fost de dragostea ce o purtam si pe care inca o port pentru el.... Si am putut sa vad ca el, nu este de fapt EL... cel pe care il stiam sau cel putin pe care credeam ca il stiu... Acel "el" nu mai era EL... Credeam ca il cunosc mai bine decat pe mine...insa nu este asa... unele persoane stiu sa se ascunda foarte bine...
Asa ca am realizat un singur lucru ... "Nu cunosti un om intr-o viata!"